Din momentul in care devii mama, primesti ca ”zestre” un pachet de stress, anxietate si dubii dacă/cum/când vei fi o mamă bună.
După ce am parcurs articolul Oanei Moraru, cu opinia căreia sunt in asentiment, si mai multe intrebari despre parenting m-au podidit.
Mai ales ca recent, intr-un
weekend, a fost fratele meu in vizita la noi (mentionez ca el nu e căsătorit,
nu are copii si locuiește în altă țară), iar la un moment dat m-a intrebat: ”V-ati
gandit (ca parinti) ce viitor vreti sa aiba D.?” (Sotul meu nu era de fata in
acel moment, doar eu).
La care eu am raspuns superficial, fara sa gândesc prea mult, cu clasicul
„O sa devină ce o sa aleagă el”. Fratele meu a continuat zicând că nu
funcționează așa, ca un copil ar trebui ghidat de mic, stimulat si îndrumat
spre 2-3 activități (maxim) alese de părinti, din care ulterior sa aleaga sa se
axeze pe una ca profesie pe viitor. Este important, spunea el, ca un copil sa
inceapă de mic să deprindă abilitățile meseriei pe care o va urma.
Concluzia lui: noi ca părinți
trebuie sa alegem cumva ce credem ca ar fi mai bine pentru copiii nostri, adică
să le trasam niște contururi de potentiale meserii/profesii și să îi canalizăm
de mici catre ele.
Pe mine aceste observatii ale sale m-au pus pe ganduri.
Si au inceput sa imi misune prin cap tot soiul de întrebări, pe care vi le adresez vouă acum: la ce vârstă incepeti sa duceti copiii la activitați diverse (fotbal, pian, înot etc.), ateliere și cluburi? CUM decideți, pe ce criterii va bazați cand alegeți concret TIPUL activitatilor pe care să le urmeze copiii? Cum păstrați echilibrul între ”ce i-ar plăcea copilului meu să devină” si ”ce îi impun eu (indirect) sa devină” de fapt? Cand e prea mult si cand e prea puțin?
Reflectând asupra chestiunii, am ajuns la o concluzie care se bazează pe 5 idei ce le-as rezuma prin acronimul ADAPT: Afinitate, Dorinta, Adaptare, Ponderatie, Timp.
Afinitate
Probabil majoritatea parintilor aleg activitatile in funcție de ce doresc sa dezvolte la copiii lor: munca in echipa, gandire logica si structurata, creativitate și expresivitate, inteligenta emotionala, incredere in sine, si multe altele. Sahul dezvolta logica, fotbalul creste capacitatea de lucru in echipa, inotul sau gimnastica sporeste spiritul individual competitional, etc.
In general, parintii isi duc copiii la cursuri extracurriculare din 2 motive diametral opuse: ori fiindca cei din urma demonstreaza un real talent intr-o direcție anume, ori fiindca sunt extrem de timizi, introvertiti, și parintele simte ca activitatea îi va ajuta sa se poata exprima, sa castige incredere in fortele proprii, sa se inteleaga si sa reușeasca sa depaseasca ceea ce parinții vad a fi o slabiciune.
Dorinta
Consider ca atata vreme cat nu
cere copilul cursuri, acestea sunt incepute prea devreme.
Da, este bine sa le aratam diferite optiuni, sa le explicam faptul ca orice
domeniu ar alege, o sa aiba de muncit, de invatat, nimic nu vine usor. In timp,
copiii isi dezvolta ei singuri pasiuni si vor cere cursuri sau aprofundari in
acea directie, important e sa mearga cu bucurie la acele cursuri.
Cel mai frecvent, parintele alege activitatile impreuna cu copilul, in funcție de dorintele si inclinatiile acestuia, deci daca acesta din urma va desfasura o anumita activitate in mod consecvent si cu pasiune, cu siguranta va influenta si viitorul acestuia pe termen lung.
Adaptare
Observat cu atentie, copilul isi va manifesta incet, incet talentul si aptitudinile chiar de la varste mici, trebuie insa urmarit in actiunile lui, ascultat si sustinut. Consider ca activitatile extracurriculare sunt menite a dezvolta abilitati in primul rand, nu neaparat a face performanta. Cu siguranta nu sunt menite sa invete copilul o profesie, ci mai degraba sa ii dezvolte un skillset aplicabil in orice profesie va alege cel mic sa activeze cand va creste.Cand o sa fie copilul mare, vor fi cu totul si cu totul alte meserii. Asa ca viziunea
academica despre educatie este cel putin depasita. Nomenclatorul de meserii este intr-o continua transformare, anual apar noi profesii pe masura ce stiinta, tecnologia si cercetarea evolueaza, iar copiii nostri ne vor depasi la un moment dat in cunostinte si informatii.
Ponderatie
Personal, consider ca varsta minima pentru debutul activitatilor extracurriculare este de 3 ani. Inainte de aceasta, mi se pare precoce. In ceea ce priveste numarul optim de activitati/cursuri extradidactice ce pot fi desfasurate de catre copii, cred ca depinde in functie de varsta. La 3 ani nu mi-as duce copilul la mai mult de 1 curs, pe când la 5-7 ani as bifa 2 cursuri, insa pe parcursul adolescentei nu as alterna mai mult de 3 cursuri. E ok partea cu libertatea copilului de a alege, dar când schimbi cate o activitate pe luna si nu esti consecvent, dai in extrema cealalta, plus ca nici nu ai timp sa intelegi intr-adevar daca iti place sau nu. Sunt de parere ca, pe langa scoala, prea multe activități extra ar putea debusola/confuziona copilul. Ni se intampla si noua adulților ca, atunci cand ni se prezinta mai mult de 3 opțiuni, sa pierdem focusul.
Timp
Fiecare parinte in parte ar trebui sa aiba in vedere
constant 3 aspecte:
– copilul are nevoie sa i se incurajeze abilitatile naturale
– copilul trebuie format astfel incat sa aiba incredere in el
– copilul trebuie invatat sa discearna si sa spuna DA sau NU, fara sa i se impuna
nimic (doar ghidandu-l).
De asemenea, exista 2 obiceiuri sanatoase care trebuie cultivate astfel incat sa intre in rutina copilului: nutritia si sportul. Toate cele de mai sus contribuie la formarea unui adult echilibrat si responsabil, dar necesita timp, rabdare si tact.
Cert este ca parintii nu ar trebui sa vada activitățile extrascolare
preponderent ca temelie pentru o viitoare meserie. O abordare in maniera aceasta
pune presiune atat pe copil cat si pe parinti. Copilul nu trebuie impins sa
faca performanta in vreunul din domeniile alese ca si activitati
extracuriculare, ci doar sa acumuleze notiuni, concepte, deprinderi care sa-i
foloseasca in orice domeniu ar ajunge sa profeseze, dar si in viata privata. Orice
ar alege el sa faca, orientat subtil de parinti atunci cand este nevoie si daca
este nevoie.