De-alungul timpului am întâlnit câteva mame care, în situația în care știau că trebuie să reia serviciul după ani lungi de creștere a copiilor, simțeau un nod în gât. Printre motivele principale: căutarea unui nou loc de muncă, reluarea de la zero cu acomodarea (colegi noi, regulamente interne noi), dar mai ales interviul de angajare. Faza e că toate aceste schimbări și teama de nou cumva le făcea să se simtă aproape ‘vinovate’ că au rămas atâția ani acasă cu copiii. Și mi se pare extrem de nedrept că societatea pune o etichetă pe mamele care stau mult timp acasă cu 2, 3 sau chiar 4 copii la rând, iar după aceea vor și ele să lucreze. Mi se pare revoltătoare atitudinea de zeflemism, luare în râs sau cel puțin neluare în serios a acelor mame care se vor a fi reintegrate în câmpul muncii, fără a fi privite ca pe niște relicve scăpate din muzeu.
Am scris ”over 30” deoarece în imaginarul colectiv vârsta de 30 de ani este un prag psihologic puternic. Am auzit chiar adolescenți spunând ”are 30 și ceva de ani, e bătrână”, lol… Sau mai degrabă col (crying out loud). 🙁 Foarte trist.
Iată ce scrisoare de intenție aș scrie eu unui potențial angajator, azi, mamă de 2 copii la 34 ani:
„Stimabile, dvs. credeți că dețineți resursa cea mai importantă de care eu aș avea nevoie: bani. Însă dați-mi voie să vă contrazic. EU dețin resursa cea mai scumpă de care dvs. aveți disperată nevoie: timpul meu.
Cât despre abilitățile mele conforme cu câmpul muncii, ei bine, dați-mi voie să vă spun că:
- DA, sunt multitasking: dacă în toți acești ani am fost în stare să schimb un scutec în timp ce îmbrăcam concomitent un copil de dus la grădiniță, cu o cafea pe foc și 4 guri de hrănit într-un timp record de 10 minute, cu siguranță nu mă sperie să fac un Excel în timpul unui call de 1h;
- DAAA, pot să lucrez sub presiune, ba chiar asta am făcut în toți acești ani: a trebuit să furnizez hrană progeniturilor în milisecunda în care a ieșit din gura lor fraza ‘mi-e foame’, altfel aveam parte de Traviata, Figaro și Nessun Dorma toate la un loc;
- DA, duc la bun sfârșit task-urile înainte de deadline, de fapt somnul meu e mai mult ‘dead’ decât lin, răbdarea la fel, so … v-am făcut puțin să râdeți? Și umorul și auto-ironia sunt importante!
- DA, sunt o persoană proactivă: este imposibil, ca mamă, să nu fii așa, adică să anticipezi nevoile/lacunele și să acționezi, folosindu-ți 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘪𝘯𝘤𝘵𝘶𝘭 (un asset foarte important, dezvoltat în special la mame);
- DA, sunt o persoană asertivă: le dau dreptate de 156 ori pe zi, nu îi contrazic, altfel repetăm punctul 2 (Traviata & co.)…
- DA, am abilități de negociere, de fapt am acasă 2 guru ai negocierii de la care învăț continuu, pot să vă dau ponturi chiar.
Una peste alta, în toți acești an am fost bucătăreasă, femeie de serviciu, șofer, asistent medical, educatoare, animatoare de petreceri copii, organizator evenimente.
Aștept cu interes să îmi comunicați ce fișă de post ați creat ad-hoc pentru cineva ca mine, cu atâtea aptitudini multilaterale.
Cu stimă,
o MAMĂ.”
Dragile mele, lăsând gluma la o parte, nu vă mai simțiți mai prejos, depășite, rămase în urmă, pentru că ați fost ocupate să fiți MAME. Mămicia v-a înzestrat cu abilități pe care alte persoane nu le vor deprinde vreodată. Meditați la cât de puternice și valoroase sunteți.