Mulți oameni suferă de leucosefobie(teama de foaia albă de hârtie). Nu este cazul meu. Am iubit hârtia încă de mică, nu am avut talent la desen dar mi-a plăcut să scriu. Orice.
Astăzi scrisul este sursa mea principală de venit. Da, trăiesc din scris. 90% din timp scriu pentru ceilalți, dar îmi place să cred că în fiecare text redactat de mine este acolo și o infimă parte din ”eu”.
Asta îmi propun să fac în ediția a 25-a a competiției SuperBlog (a doua la care particip), care are la bază conceptul de storytelling.
Să faci storytelling înseamnă să știi să povestești, să încânți, să ții în suspans, să stârnești râsul sau plânsul, dar mai ales să ajungi la sufletul oamenilor. Nu e lucru ușor.
Suntem cu toții saturați, ultra-bombardați de informație și receptivi cu adevărat la circa 15% din ceea ce citim.
Eu nu pot să nu scriu, altfel simt că nu are sens ceea ce fac.
Desigur, oscilez între stări de ”constipație creativă” și zile în care nu am idei nici timp, deoarece sunt ca un hamster prins în alergatul pe rotiță. Însă mie scrisul îmi face bine. Și îmi propun să dau tot ce am mai bun din mine în această ediție.
Succes tuturor!