- articol publicat în august 2023 pe pagina Facebook Mămică fără panică
#NuAmAer #VineriAugust #BullyingMedical #RIPAlexandra
Nu am aer nici azi, nu am avut nici pe 30 august 2019 și nu voi avea de fiecare dată când îmi va reveni în minte calvarul prin care a trecut Alexandra (și cine știe câte alte mame, care au avut noroc că nu au murit, dar au stat în chinuri groaznice, spre indiferența cadrelor medicale).
Nu am aer când știu că unele mame care au ghinionul să ajungă la spital într-o vineri seara în luna august, lună de nunți și concedii, ei bine, NU SE UITĂ NIMENI LA ELE – ce tupeu să vină tocmai în week-end, mai vor și operate de urgență/chiuretate!
Nu am aer că ne reputăm o țară civilizată, dar permitem asemenea orori, care (probabil) sunt la ordinea zilei în țări din lumea a 3-a (nu am aer nici când îmi imaginez prin ce trec acele mame…).
Nu am aer când bănuiesc doar frica (frica naște monștri, boli, te face să atragi acel ceva de care ți-e teamă) ce le cuprinde pe femeile însărcinate sau viitoare mame la gândul că și ele ar putea muri sau păți ceva din cauza unui sistem de sănătate putred.
La emisiunea Alinei Mureșan la care am fost invitată acum câteva luni nu am povestit exact actele de 𝗯𝘂𝗹𝗹𝘆𝗶𝗻𝗴 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗰𝗮𝗹 pe care le-am suferit la ambele nașteri, nu numai la cea de-a doua, cu Emi care s-a născut prematur cu complicații grave, dar și la prima. Bine, fenomenul se referă și la alte chestii interne ale lor, de exemplu ceea ce suferă rezidenții până devin medici, asistentele, etc. Totuși, împrumut termenul, căci altul nu îmi vine.
O să enumăr pe scurt ce mi s-a întâmplat mie.
În 2017, la nașterea lui Dorian, mi s-a rupt apa seara și am ajuns la spital în jur de 22.30. Dureri nu aveam, m-au băgat la aparate și mi-au controlat dilatația, dar bebe deja stătea „pe uscat”, nu mai avea lichid (asta a fost cauza pentru care a făcut antibiotic la naștere, a suferit în acele ore). Îngrijorată de faptul că nu mai aveam apă în burtă, am insistat la asistente să îl cheme pe domnul doctor, iar ele au refuzat, au zis să aștept până a doua zi dimineață, oricum nu aveam dureri. Așa că pe la orele 00 am îndrăznit să îi scriu medicului ginecolog să îi explic situația. L-am trezit din somn. El le-a sunat pe asistente, iar asistenta șefă a venit furioasă la mine și M-A CERTAT – cum de mi-am permis să îi scriu dlui doctor?! Trebuia să rabd și atât, printre altele pe un cearceaf murdar pe care nu mi l-au schimbat nici când am ajuns (stătuse altcineva înaintea mea pe el), nici când l-am pătat de scurgeri. Pentru că era noapte.
În 2019, de marți 27 august (m-am internat pe 28 dimineața) până vineri 30 august am stat în dureri groaznice (ca de naștere), burta ca de piatră, iar vineri dimineață am făcut frisoane și febră. Noroc că era vineri dimineața, nu seara. Medicul ginecolog (îngerul care m-a salvat) a tras toate pârghiile posibile să mă opereze de urgență, iar soțul a dat toate telefoanele posibile. Intrasem deja în tahicardie, dădeam în septicemie și eu și bebe de la peritonită, iar eu repetam ce a spus și Alexandra înainte să moară, doar cu alte cuvinte: „Nu pot respira, simt că mă sufoc, simt că nu scap vie de aici”. Nu voiau să mă opereze deoarece nu aveau incubator disponibil pentru bebe la spitalul de copii. Noroc că era dimineață și au putut face „pe naiba-n-paișpe”, dar dacă era vineri seara?… Dacă nu le „țâțâia” posteriorul cadrelor medicale, pentru că – coincidență – chiar atunci se întâmpla ca Ministra Sănătății să fie în vizită în orașul în care am născut?… Unde a fost bullying-ul? Plângeam zi și noapte de durere și nu-mi dădeau decât calmante care aveau efect 3 ore, apoi iar dureri. Cum bebe avea probleme, complicații rar întâlnite, am fost obiect de studiu a unei echipe de vreo 6 medici ce roiau în jurul meu), iar una dintre ele mi-a zis că o să am un copil handicapat toată viața, că „ar fi mai bine dacă ar muri la naștere, să nu vă chinuiți cu el toată viața”, „Doamne Dumnezeule, e o nenorocire acolo în burta dvs.”.
Doamne/domnișoare dragi, NU MAI PERMITEȚI NICIO FRAZĂ SAU GEST care să semene cât de departe cu un act de bullying medical. Faceți ORICE vă stă în putință, ORICE, ca să îi determinați să se ocupe de voi, dar mai ales de puiul vostru. NU ACCEPTAȚI UMILIRI, FRAZE CU SUBÎNȚELES SAU LIPSĂ DE RESPECT. Se spune că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce… dar credeți-mă, uneori e prea mult.
Avem nevoie de PROTOCOALE CLARE pentru fiecare speță în spitale (inclusiv pentru sarcini oprite din evoluție), avem nevoie de empatia cadrelor medicale, dar mai presus avem nevoie să stârpim corupția: nu este posibil să devii asistent medical făcând postliceala pe internet (fără practică) și să CUMPERI locul de muncă cu sume cuprinse între 7.000 și 10.000 Euro (ca asistentă)!
Cine dorește și poate, să se implice în inițiativa civică Împreună pentru Mame.